Am fost la East European Comic Con

Știați că festivalul Comic Con din Europa de Est se ține aici, la București? E un festival cu adevărat grandios! În trei zile a avut patruzeci de mii de vizitatori. N-aș fi crezut dacă n-aș fi văzut.

O scurtă privire de ansamblu: prima întâlnire de acest gen a fost în 2013, cu un număr modest de 9000 de participanți, la Palatul Copiilor. În anii următori evenimentul s-a mutat în pavilioanele uriașe de la Romexpo, fiind vizitat de tot mai mulți participanți și staruri internaționale.Comic Con din Europa de Est are tot ce se poate vedea la festivalul original: cosplay, gaming, celebrități ale filmelor și ale benzilor desenate, un târg uriaș și o mulțime de fani entuziaşti. Anul acesta festivalul a avut loc între 5-7 mai și a avut ca oaspeți celebrități ca Christopher Judge și Craig Parker. Biletele se găseau cu luni înainte de eveniment mult mai ieftin ori la fața locului cu 90 de lei pentru cele trei zile. La întâlnirile cu staruri și pentru a face fotografii iarăși erau necesare bilete, acestea costau între 55-110 lei, în avans. Evenimentul are o pagină web funcțională, acolo puteți afla amănunte despre program, puteți citi și despre invitați, adevărat, doar în limba engleză, pentru că aceasta este limba oficială a festivalului.

Noi, Matyi, Kriszta și prietenul nostru Vízi Géza, ne-am gândit că va fi deajuns o zi (sâmbătă) să vedem tot, dar n-am reușit nici pe de aproape. Ca o primă surpriză am găsit un rând imens, la care am stat mai mult de o jumătate de oră, în ploaie, până am reușit să intrăm; între timp, să nu ne plictisim, persoane îmbrăcate în stil manga se plimbau din colo-n colo. Când în sfârșit am ajuns înăuntru (adulții au primit brățări diferite, noi aveam voie să bem și bere!) atunci abia îmi venea să cred ce mulţime de oameni era acolo. Deși aceste pavilioane sunt uriașe și erau patru, întredeschise pentru noi. La standuri, pentru că acestea erau în primul pavilion, trebuia să dai din coate să ajungi aproape și să îți cheltuiești banii.

Urmau surprize una peste alta: primul lucru interesant era un mușchi cultivat între două pereți de sticlă folosit ca decoraţie. Apoi ne-am întâlnit cu Papa care se plimba jucând cu celularul său. Un tip cu ochi de zombie înspăimântători împărțea broșuri să cumpărăm și noi ochi de zombie adică lentile de contact! Pentru mărirea efectelor te și mascau în orice corp descompus într-un salon de machiaj, e adevărat, puteai să alegi și machiaj de supererou. Imediat lângă acesta era un printer pentru tricouri, și dacă cineva nu era mulțumit de cele o mie de tricouri gata tipărite, aici putea să cere ce își dorea. Tot aici executau și tatuaje. La o masă mare cu avertismentul nu atingeți, se afla casca lui Darth Vader, căști ale trupelor de asalt și ale vânătorilor de capete, lângă ele, Millenium Falcon, X-wing, Y-wing, imperial walker-i, star destroyer-i … și toată flota, asamblate din Lego, iar pentru fetițe, Steaua Morții, dezasamblabilă, decorabilă. Aici am petrecut mai mult timp, pentru că ne era drag și măcar știam ce era. Pentru că mai târziu am văzut tineri mascați, collectible-uri de vânzare, despre care habar nu aveam ce sunt, bănuiam doar că sunt produse manga ori gaming.

Între timp ne-am făcut drum către pavilionul învecinat unde puteai să te fotografiezi în tronul original din Game of Thrones, dar era un rând lung de nici măcar de departe nu am putut face o fotografie. Nici pe staruri nu i-am putut fotografia (m-a alungat un paznic), deși stăteau exact în locurile special amenajate pentru ei, iar fanii se grăbeau către ei în rânduri groase ca să poată schimba câteva vorbe cu ei, pentru bani buni. Tentația era mare să dau mâna cu Craig Parker, aș fi ajuns la o distanţă de strângere de mână de întregul ștab al Stăpânul Inelelor.

Într-un colț Wacom vindea felurite tablete grafice pentru desene digitale. Matyi  a încercat una dar s-a și potolit convingându-se că e mai bine să desenezi cu mâna. Pe partea cealaltă era amenajată secția jocurilor de societate, aici se puteau încerca cele mai noi jocuri de pe piață. Îmbulzeală și aici, mulți scufundați în joc, alții privindu-i. Înainte să ajungem în raiul gamerilor, m-a surprins cât de popular a devenit Kendama, un joc de dexteritate, și cât de mulți îl stăpânesc.

Pentru că marele șoc urma numai după aceasta: în pavilionul celălalt o duzină de firme producătoare de jocuri, comercianți de calculatoare și producători de software au instalat sute de calculatoare și cel puțin o mie de tineri se jucau așezați, stând, culcați, care cum apuca. Nu exagerez, o mie! Cine nu se juca, putea urmări din scaune bean bag comfortabile cum se joacă alții. Aceasta ne-a obosit un pic așadar am ieșit în curte unde am fost serviți cu sandvișuri foarte gustoase după o jumătate de oră de stat la coadă.

La întoarcere l-am întâlnit pe Batman și un cavaler Sith l-a decapitat pe Géza. La secția realitatea virtuală tocmai erau nişte locuri libere așa că l-am încercat repede și noi: ca experiență aceasta a fost cea mai intensă, trebuia să te descurci pe o navă spațială ruinată, iar mie mi s-a întors stomacul cu adevărat când m-am rostogolit peste cap în imponderabilitatea virtuală, dar a fost foarte-foarte fain.

Ne-am mai uitat și la cele două scene, una era special pentru cosplay, aici am aruncat doar o privire, dealtfel era concurs în toată regula, iar câștigătorul ajunge în finala europeană de la Paris! Pe cealaltă scenă se desfășurau așa-numitele panele, ședințe publice cu stelele filmelor și celebrități ale benzilor desenate, chiar ar fi fost frumos să stăm și să-i ascultăm pe cei de la Creative Monkeyz, de exemplu.

La urmă ne-am uitat prin târg și am cercetat cărțile cu benzi desenate. Da, în părerea mea benzile desenate erau puțin neglijate, deși original, Comic-con era festivalul benzilor desenate, dar acum sunt cam reprimate de gaming, cosplay și comercianţi. Aici puteai să cumperi orice vroiai, mă gândesc că e foarte scumpă chiria pentru că la standurile foarte mici vindeau grămadă tot ce vă puteți imagina: haine steam-punk, tricouri printate cu mii de modele interesante, căciuli manga din pluș, măști, peruci și alte accesorii pentru costumaţie, căni, suporturi pentru pahare, perne, figurine din pluș, mii de figurine de acțiune, cd-uri cu muzică, aeromodele și alte modele de asamblat, șepci baseball, insigne, genți, rucsacuri, portmoneuri, magneți de frigider, și încă n-am vorbit de mulțimea de stickere și postere. Bineînțeles, nu vorbim de marfă oarecare, totul avea de-a face cu filme, benzi desenate, manga, anime, gaming, adică ceea ce se numeşte merchandise. Marfă destinară fanilor, de adevăratelea.

Aș sublinia brățările speciale pentru gameri, ceasurile de perete cioplite din discuri de bachelit, medalioanele și portcheile Game of Thrones și cu hobbiți ale bazarului Punto Art; caietele pentru misiuni legate în lemn și ghearele de fosile ale ArtiFactory, skin-urile pentru playstation, jucăria numită V-Cube, pe care nu am putut să o încercăm. Mi-a plăcut că toată lumea a îmbrăţişat această atmosferă, standurile aveau nume îndrăznețe, ca Geek-corner, Gothic Fairy- beware, zombie sanctuary, Komikslandia, Heroshop, Maginarium, și cel mai bun, Subkultura!

Între timp am descoperit și comercianții de cărți și benzi desenate. Au fost prezenți edituri care publică romane fantasy sau sci-fi (Nemira, Paladin, RAO), au fost și comercianți care vând și on-line (Books Express, Lex-Shop), care importă benzi desenate, noi și vintage, precum și librării. Cea mai bună librărie era Fandom Cărturești, am petrecut mult timp aici, am fi dorit să cumpărăm multe de la ei, au avut publicații atât de excepționale. Selecție uriașă de manga, cărți de benzi desenate originale din America, de calitate foarte bună, cărți profesionale şi alte delicatese. După lungi deliberări am cumpărat Fight Club 2, și am primit cadou o carte DC Comics cu o culegere din primele episoade ale renaşterii seriilor cu supereroi. Ni s-a părut foarte instructivă, putem studia stilul mai multor desenatori din această carte.

Am petrecut și mai mult timp la standul Supererou, aici era prezentată continuarea romanului fantasy al lui Marian Coman, Haiganu. Dar noi de fapt eram curioși să vedem cel mai nou număr al revistei HAC!, să învățăm și noi din ea, poate la anul putem fi prezenți și noi la Comic Con, cu propria noastră bandă desenată. Trebuie să vă spun că au făcut totul la nivel profesionist. În mod special cu ocazia Comic Conului au reambalat publicația, au pus în pachet o băutură energizantă iar la sfârșit, după ce am cumpărat mai multe lucruri, au pus totul într-o pungă publicitară în care se ascundeau caramele de lapte delicioase. Însă nu doar pentru aceasta, ci din toate punctele de vedere erau profesioniști: aveau un stand frumos, vânzători atenți, colecție bogată de cărți de benzi desenate, și în plus vindeau atât de multe lucruri interesante încât pe unele le-am putut identifica doar mai târziu uitându-mă la fotografiile făcute. Pe un poster fiica Împăratului Roșu își prinde fusta în stil Marilyn Monroe, stick USB într-o sticluță, radieră pe roți, pix în formă de navă spațială, Quality Farts in a Jar, poșetă pentru dame împletită din benzi de benzi desenate, și să mai ghiciți și voi, ce erau toate acele lucruri? Matyi a cumpărat o ediție specială Alien de la secția vintage. Însă cea mai bună fază a fost că unele copii ale revistei HAC! n-aveau imprimate coperte pe ele, și doi desenatori faimoși (Andrei Moldovan, Bogdan Chelaru) și scriitorul Marian Coman le decorau cu diferite desene originale, unice, pe loc.

Lex Hobby Store vindea mai mult magazine decât cărți, traduceri ale benzilor desenate americane publicate de ei: Thor, Iron Man, Deadpool, Omul Păianjen (pe una dintre magazine era un Iron Man în scutece!)

Comics Café vindea benzi desenate vintage, dar și mai bună era oferta la Târgul Cărții, unde găseai de la 5 lei benzi desenate vechi dar nefolosite. De aici am cumpărat mai multe reviste, și mai ales ne-am mirat câte feluri de benzi desenate există, supereroii sunt doar vârful icebergului, iar noi nu ştim nimic, precum Jon Snow.

Artists’ Alley. Pentru aceasta am venit. Scopul acestei secțiuni este să îi prezinte pe creatorii autohtoni, creatori de benzi desenate, și pe cei care încă nu au publicat nimic dar doresc să fie cunoscuți de audiență. Aici se poate prezenta oricine, nu doar profesioniștii, ci şi amatorii și cei care crează doar din plăcere, din hobby. Pe când comercianții plătesc o chirie foarte mare, artiștii își pot rezerva mese la jumătate de preț, iar cei care sunt selectați printre invitații Comic Con, plătesc doar o fracțiune din suma chiriei.

La prima masă se afla chiar Victor Drujiniu al nostru, spun al nostru pentru că s-a născut în Odorheiu Secuiesc, a terminat la același liceu de artă din Sfântu Gheorghe ca și noi, vorbește perfect limba maghiară, și suntem mândri de el – deci e și al nostru un pic. Despre Victor trebuie știut că se învârte în cercurile cele mai înalte, lucrează la comandă pentru DC Comics, Marvel, Dark Horse din America, și Soleil din Franța. Recent a avut o expoziție în Sfântu Gheorghe și s-a întîlnit cu elevii liceului de artă din oraș. La masa lui am admirat desenele colorate dar mai mult desenele de creion originale ascunse într-un album mare, pe care l-am studiat în amănunțime cu atenția învățăceilor dornici de a se dezvolta.

Lângă Victor stătea o altă mare personalitate, Puiu Manu, bunicul benzii desenate, cine deja în anii șaptezeci crea benzi desenate. Romanul Toate pânzele sus a fost adaptat pentru benzi desenate chiar de către Radu Tudoran, povestea domnul Manu, iar noi am putut cumpăra ediția republicată a acestuia, precum și o poveste despre un haiduc bucureștean. Foarte amabil, ne-a și dedicat aceste două cărți, iar când îmi dictam numele, i s-a luminat fața: O cunoașteți pe Lívia Rusz? Cum să nu, îi spuneam, cele mai multe cărți ale copilăriei mele au fost ilustrate de ea, deși, încă n-am reușit să pun mâna pe benzile ei desenate. Am zâmbit, am dat din cap, e un domn foarte prietenos.

Foarte amabil a fost și Șerban Andreescu, ne-a explicat tot cu mare plăcere, cărțile lui sunt mai mult pentru copii, are un trecut serios ca ilustrator, la urmă am cumpărat de la el pe Domnul Goe, pentru că îmi place Caragiale.

Privind masa modestă a lui Octav Ungureanu, nici n-ai crede că ai de-a face cu coordonatorul proiectului Revista Comics, unul dintre organizatorii ai București Comic Fest, autorul lui Zobb. El și-a publicat poantele scurte aflate și pe blogul lui, merită văzute!

Ionuț Popescu tocmai desena un participant. El e un creator foarte productiv, a adaptat la banda desenată chiar şi Tom Sawyer lângă un audiobook, e desenator permanent la Revista Comics, a luat parte în multe proiecte de benzi desenate, ca de exemplu Următorul Cadru. Aceasta e un experiment interesant, mai mulți artiști au fost rugați să deseneze împreună o povestire care nu a fost scrisă prealabil, ci este începută de cineva, iar continuată de către ceilalți, cadru cu cadru, fără să discute dinainte, care va fi acțiunea. Ionuț vindea și caietul Subteran, creația lui Alex Talamba despre aurolacii bucureșteni. Așteptam demult s-o pot citi, n-am fost dezamăgită, foarte bune sunt desenele, textele deasemenea!

Standul următor aparținea studioului Pillowzoid, proiectul derulat cu perseverență de mai mulți ani al fraților Buturuga. Acești băieți inventează propriile povestiri și personaje, și nu numai le inventează ci o duc la capăt, adică le desenează și le publică cu ajutorul lui Geek Network. Noi am cumpărat de la ei serialul intitulat AD-23, o poveste post apocaliptică în patru episoade despre un savant nebun, un soldat laș și un băiat cu aptitudini ciudate. Unele soluții sunt excepțional de bune, de exemplu folosesc stiluri de text și desen diferite pentru a introduce personajele, au citate interesante la începutul capitolelor.

A urmat Șerban Anghel, cine lucrează singur dar cu rezultate la fel de bune. Își publică povestirile singur în număr modest. Am cumpărat de la el două caiete, una este un coșmar în alb-negru despre un soldat din cel de-al II-lea Război Mondial, care ajunge la balamuc din cauza remușcărilor. Este o lucrare poetică în totalitate, fără cadre sau alte reguli. În celălalt caiet deja aplică regulile genului și, după mine, desenează foarte bine. Interesant, și aici figurile-cheie sunt soldații celui de-al II-lea Război Mondial, dar personajul principal este un medic tânăr şi binevoitor, care descoperă că sătenii mascaţi de câşlegi sunt de fapt spiritele păzitoare ale pădurii.

Adrian Serghie a adus desene foarte frumoase și alte lucruri interesante, avea și un caiet de schițe de vânzare, cu desenele lui originale, unicat. Iubitorii de pisici l-au primit imediat în inimile lor pentru că aproape orice avea legătură cu pisicile lui, personajele permanente Meow și Meuw. De exemplu, a adaptat chiar și Căpitanul Nemo al lui Verne, cu feline în locul personajelor, folosind titlul original: 20.000 de leghe sub mări.

Alt om cu pisici, Alexandru Ciubotariu. Pentru că numele lui de artist este Pisica Pătrată! În ultimul timp mai mult street artist, merită căutate lucrările lui, scrie un blog despre benzi desenate din anul 2011. Am cumpărat de la el The Story of I, o carte de benzi desenate artistică, despre existența artistului, credo-ul său.

A fost prezentă și Serebe, o creatoare foarte conștiincioasă, cu lumea și stilul ei propriu, lângă ea Max Dima, nici nu puteam deosebi care sunt produsele cui, în orice caz, vindeau chiar și sticluțe luminiscente.

Fredo & Pidjin trebuiau să fie și ei acolo undeva, însă eu nu i-am găsit, dar pagina lor web vorbește de la sine!

Într-un alt rând erau artiștii care nu desenează benzi, dar creațiile lor sunt legate ca stil sau temă de fantasy, sci-fi, ori în general de cultura pop. Cristian Chihaia și Hueala Teodor sunt considerate a fi nume mari, ei în prezent lucrează pentru Ubisoft. Desene la fel de frumoase avea și Sebastian Luca. Activitatea Ralucăi Porumbacu este foarte variată, după pagina ei de web, Bogdan Gurău și-a numit lumea lui Ctr Art Delicious. Mai sunt prezenți pe web și pot fi urmăriți: Mihai Radu, Giorge Roman, Simona Simpson, Alina Popovici, Oana Birtea, Cristina Birtea, Alexandra Gabor, Paula Nicodim, Andreea Felicia Popescu, Bianca Jerpelea, Bogdan Turcu.

Și apoi trebuia să plecăm, a luat sfârșit, încă o privire către sala goală, un tip încă joacă un joc virtual, dar în fața lui pe podea stau nişte elfi obosiți, în curte cosplayeri istoviți, și nu puțin gunoi.

A fost bine, vom merge și la anul, sper, cu revista noastră!

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile nu sunt permise.